Psihopatia la locul de muncă și implicațiile acesteia

            Psihopatia este o tulburare întâlnită din ce în ce mai des, în societate. Cauzele acesteia sunt, de obicei, necunoscute, dar ușor de intuit. Din cauza vitezei și a presiunii la care sunt supuși angajații, deseori, intervine fenomenul de burnout.

            În 2002, o notă către Poliția Canadiană avertiza că nu toți psihopații se află în închisoare, unii fiind chiar în birourile unor companii foarte importante. O vreme, această afirmație nu a fost luată în serios, ba chiar a fost evitată discutarea acestui subiect. În ultimele decenii, luând în considerare avântul corporațiilor și supremația lor pe piața muncii, dar și fluctuațiile câștigurilor unora dintre ele, subiectul a ajuns din nou în atenția cercetătorilor.

            Fiind un element esențial al Triadei Întunecate, alături de narcisism și machiavelism, psihopatia este un concept studiat în toate mediile, de la cel educational, până la cel din corporații. De aceea, alături de psihopatie, de cele mai multe ori, sunt întâlnite și machiavelismul, și narcisismul. Deseori, sunt observate, la angajații care suferă de psihopatie, elemente de personalitate specific machiavelismului și narcisismului.

            În primul rând, e necesară o definire a psihopatului, iar principala sa trăsătură de personalitate se observă în relație cu celelalte persoane, acesta fiind egoist și nepăsându-i de ceilalți (Hare, 1994, 1999). Trăsăturile menționate anterior dăunează mediului de lucru, deoarece slăbesc relațiile între colegi și minimizează, astfel, rezultatele muncii. Studiile subliniază faptul că lipsa conștienței psihopaților duce la rezultate contraproductive, dacă aceștia lucrează ca subalterni, însă poate fi folositoare, atunci când cei care suferă de tulburare psihopată sunt în posturi de conducere. Psihopații au aproximativ aceleași trăsături de caracter cu celelalte tulburări din sfera anti-socială, manifestată prin porniri violente, acestea putând fi atacate în instanță(Hare et al., 1991). Widom et al susțin că psihopații ar trebui studiați în alte medii decât în cel folosit pentru multe dintre studii, respectiv cel instituțional. În acel mediu, totuși, e foarte ușor să fie făcută confuzia între psihopatie și alte deviații anti-sociale(Widom, 1997, Hercz, 2001).

            Când vine vorba de psihopații din corporații, prima menționare a acestui tip de psihopatie a fost făcută de Cleckley, în cartea sa, ”The Mask of Sanity”(Cleckley, 1941/1988), iar faptul că acest tip uman a fost recunoscut de mediul sub-clinic reprezintă un avantaj în fața celor care nu aparțin acestei categorii(Ray and Ray, 1982).

            Psihopații corporatiști au fost definiți ca simpli oameni care suferă de tulburare psihopată, dar lucrează în corporații, fiind animați de dorința de câști, de putere și de stimă din partea celorlalți(Babiak și Hare, 2006). Prezența psihopaților corporatiști este foarte importantă, mai ales din perspectiva teoriei observației sociale(Bandura, 1991) și a faptului că oamenii tind să urmeze modelele care li se par cele mai dezirabile.

            Când vine vorba despre lucru contra-productiv, accentul cade pe atitudinea avută de angajați în relațiile dintre ei. Legătura dintre conflicte în relațiile inter-colegiale și rezultatele contra-productive la locul de muncă a fost evidențiată de Bruk-Lee și Spector, în 2006. Biron, 2010, afirmă că, din punctul de vedere al conflictelor, oamenii sunt înclinați spre a răspunde cu aceeași monedă, deci a se răzbuna. Răzbunarea este privită, din punct de vedere psihologic, drept un comportament al angajaților asociat cu angajarea în comportamente contra-productive. Angajații care au astfel de comportamente sunt susceptibili de a avea atitudini contrare modului de abordare a situațiilor pe care compania îl promovează, ba chiar de trădare față de firma în cadrul căreia activează(Jones, 2009).

            Dacă este vorba despre psihopați aflați în roluri de conducere, acesta poate fi un punct în plus pentru respectiva companie, deoarece înclinația spre câștiguri materiale a psihopaților și incapacitatea lor de-a empatiza pe deplin, pot crește câștigurile firmei.

            În situațiile în care există angajați diagnosticați cu psihopatie, este foarte important ca aceștia să fie observați și corectați în relațiile cu ceilalți colegi. În acest caz, poate interveni fenomenul de bullying, dinspre angajații cu tulburare psihopată, către ceilalți. După cum studiile menționează, bullying-ul este un fenomen des întâlnit, care contribuie la comportament contra-productiv. Până acum, studiile, deși nu foarte multe, au demonstrat faptul că trăsăturile de personalitate au un rol important în impactul pe care îl are bullying-ul asupra fiecărui individ în parte. În ciuda faptului că acestea sunt concluziile studiilor efectuate până acum, cercetătorii consideră că mai sunt necesare studii longitudinale, pe subiectul bullying-ului la locul de muncă.

            În această situație, bullying-ul este considerat ca fiind o sursă principală de comportament contra-productiv. Definiția dată, în acest caz bullying-ului, este comportamentul nefavorabil repetat exercitat de către o persoană asupra unui grup. Trăsăturile pe care le au în comun agresorii și psihopații sunt lipsa părerii de rău, lipsa auto-reglării și a asumării  faptelor. De aceea, un astfel de comportament poate avea rezultate negative în viața firmei. Studiile afirmă că o caracteristică a agresorilor care ar trebui luată în considerare și în cazul psihopaților este asumarea muncii altora. Această trăsătură face trecerea către narcisism, care, din nou, este o caracteristică foarte pregnantă a ambelor categorii. Bullying-ul, fiind un complex de mai mulți factori, permite studii detaliate asupra fiecăruia dintre aceștia(lucrul în echipă, lucrul individual, mediul organizațional, etc.). Pe de altă parte, intervenția psihologică are mai multe stadii, fiecare dintre ele fiind diferit. Aici, este vorba de prevenție, consiliere, intervenție, etc. Diferențiindu-se de alte forme de bullying, acesta se reflectă pregnant în rezultatele companiei, neavând doar impact la nivel individual, ci și global.

            Angajații care suferă de psihopatie se află, de obicei, la sursa conflictelor care pot genera rezultate negative pentru corporație. Acest lucru se aplică în cazul în care psihopații se află la un nivel mai de jos, în ierarhia companiei. Studiile au dovedit faptul că, pentru cei aflați în poziții de conducere, unele dintre caracteristicile specifice psihopatiei sunt folositoare. Acestea sunt charmul superficial, inteligența, lipsa semnelor evidente ale tulburării psihice, dorința scăzută de suicid, etc. Nevoia lor de a fi remarcați și de a-și asuma merite care, de fapt, nu le aparțin generează o presiune inutilă asupra celorlalți și diminuează capacitatea acestora de a lucra în condiții favorabile.

            Mai târziu, unii cercetători au demonstrat faptul că psihopatia se poate manifesta prin comportamente dezirabile, ba chiar productive. Psihopatia poate fi privită din trei perspective diferite, manifestare subclinică, expresie moderată și  perspectiva duală a procesului (Hall & Benning, 2006). Prima perspectivă, cea a manifestării subclinice, se referă la faptul că ariile și funcțiile afectate sunt aceleași la toți cei care suferă de ea, neafectând întreaga personalitate. Expresia moderată a psihopatiei se referă la faptul că și personalitatea este afectată, dar există alți factori, precum inteligența, controlul impulsurilor, statutul social, etc. care moderează această afectare. Expresia moderată a psihopatiei este privită ca aflându-se în contrast cu modelul anterior, cel al manifestării subclinice.

            Pe de altă parte, cel de-al treilea model nu are nimic în comun cu vreuna dintre celelalte perspective, acesta referindu-se la diferența dintre psihopatie și alte tulburări anti-sociale. Prin urmare, din punctul de vedere al acestui ultim model, psihopatia încearcă să fie normalizată, pentru a fi acceptată atât de cel care suferă de această tulburare, cât și de cei din jur.

            Studiile arată că prevalența acestei tulburări de personalitate este cuprinsă între 1 și 3 procente, fără a se face o diferență exactă între angajații care suferă de psihopatie și populația generală. Astfel, studiile arată că există cel puțin un psihopat, în orice companie(Sullivan, 2010), iar dovezile că mulți dintre aceștia se află în poziții de conducere sunt numeroase(Silkstone, 2007).

            Psihopații din corporații, spun studiile, caută întotdeauna să ocupe funcții de conducere, în care vor avea parte de succes. Reușitele lor, în cazul în care ocupă astfel de funcții, este datorat căutării permanente de evoluție, lipsei de conștiință și purtării lor nepotrivite. De obicei, psihopații au parte de succes în fața oamenilor care nu au experimentat, până acum, lucrul într-o echipă condusă de un astfel de lider.

            În discuția despre rolul pe care angajații care suferă de psihopatie, este foarte important să fie luată în considerare și responsabilitatea corporatist-socială(CSR).

            CSR este un concept destul de des întâlnit în studiile de psihologie organizațională. Acesta se referă la impactul pe care îl au conceptele valorizate într-o corporație, asupra productivității acesteia(Carroll, 1983). Acest tip de responsabilitate privește faptul că o organizație nu este privită ca având doar un rol economic, ci și pe acela de-a fi implicată în evoluția angajaților. De asemenea, nu trebuie ca o corporație să fie implicată doar în derularea unor acțiuni econmice, ci și de promovare a comportamentelor dezirabile ale angajaților. Acceptarea faptului că o organizație are și roluri sociale, nu doar economice, reprezintă un foarte mare plus pentru respectiva corporație și, astfel, aceasta urcă pe scara popularității, dar și a eficacității(Carroll, 2000, 2004). Acest concept susține că liderii unei organizații trebuie să fie conștienți și să-și asume impactul pe care firma îl are asupra societății,  nu doar asupra domeniului economic. Ținând cont de trăsăturile de caracter ale unui psihopat, se observă că respectarea acestui obiectiv, care se dovedește a fi necesar societății, nu poate fi foarte bine respectat. Deși faptul că este un obiectiv impus din exterior ar putea să amplifice nevoia psihopatului de a-l respecta, se observă că, după o anumită perioadă, acesta va fi respins.

            După cum reiese din datele prezentate anterior, există multe studii care dovedesc faptul că există o legătură puternică între psihopatia angajaților și profitul corporației. Mediul organizațional se dovedește a fi extrem de important în definirea acestui concept, iar relațiile dintre colegi sunt foarte importante în stabilirea unei productivități potrivite.

            Prin urmare, impactul prezenței angajaților psihopați, în organizație, depinde foarte mult de funcția pe care aceștia o ocupă.