De ce publicitate
Î:De ce publicitate?
R:Pentru că vinde.
Dacă unui produs, oricât de util ar
fi el, i se face doar publicitate, adică o prezentare obiectivă a plusurilor și
minusurilor, nu există garanția că va fi cumpărat de publicul larg. Așadar, e
nevoie de ceva mai mult, iar acel ceva se numește manipulare. Oricât de dur
sună, acesta este adevărul. Suntem manipulați zi de zi să cumpărăm diverse
produse. De la celebra comparație între Coca-Cola și Pepsi (de remarcat
preferința mea pentru Cola, pentru că am menționat-o prima) până la a alege să
citești în loc să te uiți la un film prost, într-o zi ploioasă, peste tot,
regăsim manipularea.
Aici, o să vorbesc puțin despre de
ce preferăm un produs în defavoarea altuia și de ce psihologia explică pe
deplin acest lucru.
Prima referire va fi la un capitol
din cartea lui Dan Ariely, ”Irațional în mod previzibil”. Așadar, observăm în
capitolul 9, ”Efectul așteptărilor”, un fenomen destul de întâlnit în
societate, anume faptul că programarea neuro-lingvistică funcționează. Părerile
despre această metodă de manipulare sunt împărțite. Unii psihologi susțin
această tehnică, în timp ce alții o resping vehement, dar nu aș vrea ca această
confruntare să fie subiectul articolului de față.
Ce l-ar interesa pe orice cercetător
din sfera publicității, este de ce se întâmplă acest fenomen. Iar psihologia
vine cu un răspuns foarte simplu: deoarece așteptările cresc. Și ce legătură au
așteptările cu manipularea?
Cum omul nu este o ființă pe
de-a-ntregul rațională, așteptările au un rol foarte important în luarea
deciziilor. Tocmai de aceea, merită luat în considerare conceptul de motivație.
Teoretic, motivația este definită ca totalitatea mobilurilor interne ale
conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite. Formele motivației sunt
diverse, pornind de la stări motivaționale primare, explicate ca fiind
impulsuri și pulsiuni, până la motive, care sunt cele mai dezvoltate forme ale
motivației.
Dacă luăm, de exemplu, o altă formă
a motivației, trebuințele, vom observa că, de fapt, ele sunt cele care ne
conduc alegerile, în societatea contemporană. Cu toții știm ”criza uleiului și
a hârtiei igienice”, de la începutul pandemiei de Covid-19. Ei bine, acesta
este un caz ilustrativ în care oamenii s-au lăsat conduși de o trebuință
primară, foamea. Exact pe această trebuință se bazează supermarket-urile. Ba mai
mult, acestea alimentează manifestarea acestei motivații, punând la dispoziția
oamenilor cât mai multe și felurite produse.
Privind Piramida trebuințelor, postulată
de Abraham Maslow, conceptul de motivație va fi înțeles mult mai bine.
Analizând piramida, se observă că, la baza acesteia, sunt situate nevoile
primare (foame, sete, nevoi fiziologice). Pe măsură ce ne îndreptăm spre vârf,
se observă o evoluție a acestora, ultima fiind nevoia de autoactualizare.
Gândindu-ne la motivație, ne dăm
seama de ce ponderea oamenilor în magazine diferă în funcție de specializarea
acestora. Toată lumea are nevoie să mănânce, pe când, într-un magazine de
muzică, se vor afla doar cei care au această pasiune. Acesta este primul factor
de care ține cont publicitatea, să arate oamenilor că au nevoie de produsul pe
care îl promovează.
Și nu, nu publicitatea vinde, ci capacitatea celor care gândesc promovarea unui produs de a-i convinge pe oameni că fac reclamă unui lucru indispensabil.
Comentarii
Trimiteți un comentariu