Histrionism și tulburare narcisică la locul de muncă și în viața personală

 

               Tulburarea de personalitate narcisică și histrionismul sunt două dintre cele mai întâlnite tulburări de personalitate. Cele două fac parte din cluster-ul B, cluster în care se încadrează, de asemenea, tulburarea de personalitate anti-socială și borderline. Aceste patru tulburări au caracteristici comune, care le fac să se încadreze în aceeași categorie. Pe lângă acestea, poate fi considerată și tulburarea de personalitate dependentă. Toate tulburările care aparțin cluster-ului B au un substrat clinic, putând fi ameliorate prin administrarea anumitor pastile. Alegerea tulburării histrionice în comparație cu cea narcisică se datorează asemănărilor care survin între cele două. Pe de altă parte, dacă sunt privite din aproximativ aceeași perspectivă, abordarea în oglindă a tulburărilor este de folos pentru orice clinician.

            Cele două tulburări au în comun faptul că afectează într-o măsură foarte mare atât relațiile personale, cât și pe cele de la locul de muncă. Astfel, cei care suferă de aceste tulburări se concentrează foarte mult pe propria persoană, excluzându-le pe celelalte; reacționează negative la reproșuri și încercarea de a cosmetiza eșecurile și de a le pune pe seama celorlalți.

            În primul rând, pentru a avea o definiție sistematică și holistică a narcisismului, merită a fi luată în considerare definiția dată de Robert Storolow, conform căreia tulburarea de personalitate narcisică este folosită pentru a păstra o viziune pozitivă asupra propriei personae(Storolow, 1975). Acesta ar putea părea un mechanism de coping, prin care indivizii își mențin stima de sine ridicată și încearcă să se ferească de eventualele încercări de a fi demoralizați. Trăsăturile narcisice, în viziunea lui Storolow, sunt privite ca fiind specifice altor tulburări. Prin urmare, el clasifică tipurile de narcissism pe trei niveluri, astfel: menținerea stimei de sine, menținerea coeziunii propriei personalități și menținerea funcțiilor egoului. Acestea trei sunt în ordine descrescătoare a sănătății mentale. Astfel că nevroticul va considera că problema principală este aceea a menținerii stimei de sine, în timp ce pentru pacientul cu borderline sau tulburare de personalitate narcisică,  menținerea coeziunii propriei personalități reprezintă principala necessitate. Al treilea nivel se concretizează în importanța menținerii funcțiilor egoului. Bineînțeles că fiecare dintre aceste elemente va fi cel mai important, la un anumit moment dat, pentru fiecare persoană, dar asocierea precedent, între tulburări de personalitate în care se întâlnesc caracteristici narcisistice și funcțiile cele mai importante este așa cum a fost expusă anterior.  

            Cele două tulburări de personalitate se aseamănă din mai multe puncte de vedere, dar, probabil, cea mai importantă este centrarea excesivă pe propria persoană, dublată de nevoia de a se afla în centrul atenției mai mult decât ar fi normal. În viața personal, acest lucru se poate manifesta prin relații disfuncționale cu partenerul de viață. Totodată, în funcție de personalitatea celor doi, este posibil ca relația să dureze foarte puțin. Ambele tipuri de personalitate sunt marcate de această trăsătură, care, în limbaj colocvial, poate fi tradusă drept egocentrism. În ceea ce privește locul de muncă și performanțele date de o astfel de persoană, se constată o scădere drastică a calității muncii.

            În timp ce personalitatea narcisistă e centrată pe calitatea propriei vieți și pe lucrurile care o privesc, histrionismul se manifestă prin nevoia de aprobare și admirație din partea celorlalți. Prin urmare, un angajat care suferă de această tulburare nu va avea relații foarte bune cu ceilalți colegi, pentru că va avea mereu nevoie ca aceștia să-și exprime o părere bună față de ei.pe de altă parte, tipul histrionic poate căuta atenția celorlalți, dăunând bunului mers al companiei. Din punct de vedere personal, prezența tulburării histrionice poate face rău relației personale, deoarece se caracterizează prin flirt inadecvat și comportament prea seducător în fața persoanelor necunoscute. Căutarea atenției și faptul că acești oameni sunt capabili de orice, doar ca să capete recunoaștere, are un efect negativ asupra dezvoltării sănătoase și a funcționării corecte, în viața de zi cu zi.

            Cei care suferă de oricare dintre aceste tulburări, au o viziune superficială asupra a tot ceea ce-i înconjoară.

            Dat fiind faptul că cele două tulburări se aseamănă foarte mult, atât ca manifestare, cât și ca rezultate exprimate în comportamente, o diferențiere între ele e destul de dificilă, cu toate că există câteva trăsături specifice ale fiecăreia. De exemplu, narcisismul se manifestă prin ideație de grandoare, care poate dăuna atât vieții personale, prin respingerea celor care se dovedesc mai apreciați decât narcisistul sau chiar mai buni decât acesta, în anumite domenii care îl interesează pe respectivul. În planul muncii, această ideație de grandoare va dăuna extrem de mult, dat fiind faptul că își vor atribui merite care, de fapt, le aparțin altora, creându-și, astfel, dușmani.

            De fapt, în cazul ambelor tulburări, disconfortul creat de faptul că nu sunt în centrul atenției reprezintă cel mai mare minus. De altfel, această centrare exagerată pe propria persoană creează probleme nu doar în rândul celorlalți, ci și al persoanei care suferă de una dintre aceste tulburări. De exemplu, centrarea excesivă pe propriul eu se poate manifesta printr-o scădere a randamentului dat de persoana în cauză, deoarece centrul atenției se mută de la rezultatele pe care trebuie să le obțină, asupra propriei persoane. Pe de altă parte, în ceea ce privește modul cum tratează noile proiecte, la început, este extrem de entuziasmat, dar acest fel de considerare a proiectelor se diminuează odată cu trecerea timpului, din cauza rutinei care intervine. Căutarea de noi relașii, în rândul colegilor, și renunțarea la cele vechi, este un semn distinctiv al histrionicului. Vorbind tot despre relații, aceștia pot deveni extrem de manipulativi, în momentul în care ceilalți nu au aceeași viziune cu ei.

            Din caracteristicile comune specifice celor două tulburări psihice, se poate extrage ideea conform căreia aspectul este important în ambele situații. De aici, rezultă faptul că cei care suferă de una dintre aceste tulburări, valorizează extrem de mult aparențele. Acest lucru poate avea valori diferite, în funcție de locul ocupat de respectivul, în companie. De asemenea, foarte important este și specificul organizației și cât de mult se potrivește acesta cu nivelul de intensitate a tulburării. De asemenea, histrionicii nu pun foarte mare accent pe latura etică a problemelor pe care le întâmpină, tratându-le superficial. Pentru aceștia, nu contează foarte mult dacă încalcă anumite principii etice sau reguli, acestea nereprezentând foarte mult pe scara valorilor lor.

            Narcisiștii monopolizează discuțiile și le întorc în favoarea lor, lucru care este negativ doar în anumite circumstanțe, acest lucru depinzând de locul lor în cadrul organizației. De multe ori, dorința lor de supremație în diverse categorii, precum frumusețe, sexualitate sau succes, pot să fie atât de covârșitoare, încât ceilalți să fie exasperați și să-și dorească să plece cât mai repede din preajma acestora. De asemenea, lipsa acestei supremații poate declanșa comportamente violente, care să dăuneze relațiilor cu ceilalți. Pe de altă parte, ei au o înclinație către a fi egoiști și invidioși, în momentul în care cineva se dovedește a fi mai bun decât ei. Mergând pe aceeași linie, studiile dovedesc faptul că narcisiștii tind să-i acuze pe ceilalți că sunt invidioși pe rezultatele lor. Acest lucru se datorează unei viziuni denaturate a realității și o percepție incorectă a ceea ce înseamnă atât propria valoare, cât și a celorlalți.

            Tulburarea narcisică de personalitate se manifestă și prin hărțuire sexuală, iar acesta este un subiect de foarte mare interes pentru psihologii organizaționali. După cum afirmă studiile, agresiunea sexuală poate rezulta în afecțiuni atât fizice, cât și psihice. Pe lângă acestea, efectele hărțuirii sexuale se pot manifesta prin stres post-traumatic, emoții dezadaptative, depresie, anxietate și un nivel extrem de ridicat de stres. În afară de aceste manifestări ale narcisiștilor, legat tot de latura sexuală, aceștia au tendința de a se angaja în comportamente sexuale agresive. De asemenea, aceștia pot ajunge până la exhibiționism, lucru care nu le dăunează numai lor, ci și societății. Studiile concluzionează că există o legătură puternică între sexualitatea motivată de tulburarea narcisică de comportament și asalturile sexuale din viitor.

            În cazul ambelor tulburări, tulburarea de personalitate narcisică și tulburarea de personalitate histrionică, este vorba despre aproximativ aceleași manifestări, prin urmare de aproximativ același mod de denaturare a rezultatelor. Asemănarea dintre cele două poate genera multe concluzii, conform cărora cele două pot fi confundate. Totuși, există caracteristici care sunt specifice fiecăreia dintre ele. În viața personală, așa cum s-a afirmat și mai sus, cele care au cel mai mult de suferit sunt relațiile sociale, iar, la muncă, mediul de lucru poate avea mult de suferit, din cauza ambelor tulburări.

            Foarte importantă este gesttionarea acestor tulburări ca, de altfel, a tuturor tulburărilor de personalitate. Contează extrem de mult ca, la primul semn de scădere a rezultatelor unui angajat al organizației sau la primul comportament nepotrivit în cadrul vieții personale, să fie luate măsuri, prin apelarea la un psihiatru.